Geografie

Sectorul dunărean al bazinului Mării Negre care include unitățile administrativ-teritoriile Galați  (România), Cahul (Republica Moldova) și Reni (Ucraina) se afla la confluența Dunării cu râurile Prut și Siret. Sunt teritorii inegale ca mărime cu o suprafață totală de circa 6 800 km2. În acest spațiu comparativ restrâns întâlnim o varietate comparativ mare de ecosisteme naturale. Ele, în mare parte, sunt creația Dunării și Prutului. Aceste două cursuri de apă au modelat de-a lungul timpului văi pitorești cu terase și lunci extinse, cu zăvoaie, cu bălți și lacuri, care în prezent servesc ca habitate valoroase pentru fauna și flora din zonă și nu în ultimul rând ca locuri pe unde s-au așezat cu traiul oamenii, din cele mai vechi vremuri. Pe unele porțiuni de vale s-au păstrat peisaje autentice, slab antrepozite sau chiar intacte. În prezent acestea sunt parte a ariilor protejate din regiune cum este Rezervația biosferei „Prutul de Jos”, rezervația „Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior”, Rezervația peisagistică „Lacul Kartal”, zonele umede de importanță internațională Lacurile Pritului de Jos și lacul Kugurlui (Convenția Ramsar). Prezența acestui patrimoniu natural și proximitatea cu Rezervația Biosferei Delta Dunării, cu Parcul Național Munții Măcinului, amplifică semnificativ potențialul de turism verde al acestei zone. 

Geologie și relieful

Din punct de vedere geologic teritoriul vizat are la bază două structuri de platformă: Platforma Covurlui și la nord de care Platforma Scitică. Sunt unități rigide ale scoarței terestre, cu un fundament cristalin, peste care se așterne o cuvertură de roci sedimentare. Cele mai tinere depozite, de la suprafață, sunt de vârstă Pliocen – Cuaternară, fiind reprezentate prin argile, nisipuri, pietrișuri, luturi loessoide. Anume în aceste depozite a fost modelat relieful actual, care în ansamblu reprezintă o regiune de câmpie, puțin fragmentată, cu valori de altitudine cuprinse între cca 300 metri în nord (Dealurile  Covurlui ) și est (Colinele Tigheciului), și până 5-3 metri  în partea de sud (Lunca joasă Prutului Inferior la vărsare în Dunăre). Cele  mai răspândire forme majore de relief sunt câmpiile cu altitudinile medii cuprinse între 150-50 metri, cum este Câmpia Tecuciului, Câmpia Covurluiului și la est de Prut – Câmpia Moldovei de Sud și șesul Mării Negre cu extremitatea lui vestică. Relieful de câmpie este marcat de prezența unor văi largi și interfluvii netede. Un interes deosebit prezintă văile Dunării și Prutului, cu terase fluviale tipice, cu o  răspândire în formă de trepte pe versanți și bogate în resturi faunistice de vârstă cuaternară. Depozitele de luturi loessoide de pe terase sunt fragmentate de vâlcele și ravene (râpe) adânci, în formă de mici canioane, orientate perpendicular albiei. Pe malul stâng al Prutului aceste depozite formează pereți abrupți, relativ înalți, care în asociație cu râpele adânci creează un peisaj pitoresc. Abrupturile de pe malul stâng al Dunării, la fel alcătuite din luturi loessoide, au fost consolidate și amenajate, fiind  transformate în renumita faleză din Galați. Un alt element distinct al văilor din cursul inferior al râurilor sunt luncile. În valea Prutului lunca are o răspândite bilaterală, este largă, cu o lățime de la 4-5 până la 8-9 km. Atât porțiuni din valea Prutului, cât și din valea Dunării au fost desecate prin drenaj, altele îndiguite și arate, fiind folosite în scopuri agricole. Dar s-au mai păstrat sectoare cu bălți, cu lacuri, cu vegetație spontană.

Clima și apele

Regiunea Galați-Cahul-Reni are o climă de tip temperat-continentală. Vara este caldă și uscată, iar iarna geroasă, marcată de viscole, uneori puternice, dar și de încălziri frecvente. Este o zonă însorită. Durata strălucirii solare constituie 2100-2200 de ore. Temperaturile medii anuale sunt pozitive, cu valori de 10–110C. Vara, în iulie, se înregistrează temperaturi medii cuprinse între 21-220C, dar sunt frecvente și valuri de încălzire cu valori de peste 300C. Iarna temperaturile sunt instabile. Uneori au loc invazii de aer rece, din nord și nord-est (crivățul), care produc scăderi bruște de temperatură, sub -100C .. – 150C și mai joase. Alteori pătrund cicloni dinspre sud și sud-vest, care generează o creștere a temperaturii aerului până la valori pozitive, se intensifică vântul și cad precipitații. Iarna, în ianuarie, mediile termice se înscriu cu valorile între -10C și -30C. Regiunea se află în zona cu deficit de umiditate. Cantitatea medie anuală de precipitații atmosferice variază între 400 – 500 mm. Este frecvent fenomenul de secetă. Pe fundalul climatic general, luncile Prutului și Dunării introduc modificări în parametrii meteorologici care conduc la crearea unei topoclime specifice de luncă, mai umedă și răcoroasă vara și mai puțin rece iarna. Zona vizată este bogată în ape, care se prezintă prin o varietate mare de obiecte acvatice: râuri, lacuri de luncă, limanuri, bălți. Nucleul hidrografic îl prezintă fluviul Dunărea, cea mai importantă arteră comercial-fluvială europeană și în același timp una  din căile accesibile pentru transportul de călători din zonă. Dunărea cu afluentul său Prut sunt principalele elemente naturale de conexiune dintre unitățile teritorial administrative, dar totodată și hotare dintre state. Debitele râurilor variază în funcție de anotimp. Ape mari se înregistrează de obicei primăvara, odată cu topirea zăpezilor , vara la fel, ploile  abundente  pot duce la viituri și inundații. Debitul mediu al Dunării este de 6 470 m3/s, iar al Prutului este de 85,5 m3/s. Periodic apa râurilor îngheață, timp de circa 40 de zile pe an în medie. Lunca râurilor se distinge prin prezența unor sisteme importante de lacuri, care ocupă depresiuni naturale.  Cele mai mari din lunca Prutului sunt lacul Brateș pe malul drept și lacul Beleu, pe malul stâng. Lacul Brateș are o suprafață de cca 21 km2, adâncimea medie – 0,5 – 1,5m iar maximă – 4,2m iar lacul Beleu are o suprafață și adâncime de obicei variabilă pe parcursul anului, cu oglinda apei de 6,2 km2 în mediu și o adâncime maximă până la 4-5 m. Prin gârle, lacul Beleu se alimentează din apele Prutului, pe când lacul Brateș, urmare a unor lucrări hidrotehnice din trecut a pierdut această legătura. În amonte de Beleu se mai întâlnesc  și alte lacuri de luncă: Manta, Foltane, Dracile, Rotunda. Lacurile de luncă de obicei sunt asociate  cu bălți, care la fel ocupă suprafețe importante.  Obiecte acvatice deosebite  sunt limanurile fluviale Cahul, Ialpug și Covurlui, cele mai mari din seria de limanuri basarabene de la Dunăre, cu o suprafață respectiv de circa 90 km², 149 km² și 82 km². Prin gârle și canale sunt legate cu Dunărea iar limanul Cahul cu balta Cartal. Lacurile și bălțile sunt  resurse importanțe de apă  care asigură echilibrul hidrologic și ecologic din regiune, oferă condiții oportune pentru dezvoltarea biodiversității.

Vegetația și lumea animală

Vegetația naturală, înlocuită în cea mai mare parte de culturi agricole, este dominată de stepă cuprinsă de pajiști cu graminee (păiușul, colilia, negară, pirul s. a); pe alocuri se întâlnesc pâlcuri de pădure din stejarul pufos si stejarul brumăriu, ulm, frasin, etc. În zona luncilor se dezvoltă o bogată vegetație ierboasă hidrofilă reprezentată prin desișuri de papură, stuf, rogoz, etc., iar pe unele sectoare cresc păduri de luncă (zăvoaie) din sălcii, plopi, răchită. În apele lacurilor și bălților (Beleu, Cartal și a.) se întâlnesc specii mai rare de plante precum nufărul alb și nufărul galben, săgeata apei, stânjenelul galben. Fauna este foarte diversă ce se explică prin prezența unui spectru mare de biotopuri. Dintre mamifere, în cuprinsul regiunii întâlnim mistrețul, căprioare, vulpea, popândăul, câinele enot, pisică sălbatică, vidra, bizamul, etc. Este foarte variată lumea păsărilor. Cele de apă sunt în jur de cca 200 de specii. Apele stătătoare (lacuri, bălți) sunt locuri de cuibărire și de pasaj pentru multe din ele. În dependență de perioada anului, aici pot fi observate păsări precum: egrete, cormorani, ţigănuşi, pescăruși, rațe și gâște sălbatice, lebede, corcodei, lișițe, nagâți, stârci, precum și colonii de sute sau chiar mii de pelicani. În apele râurilor și lacurilor se întâlnesc cca 40 de specii de pești dintre care putem menționa plătica , crapul, carasul, șalăul, știuca, somnul, babușcă, cleanul, mreană, sângerul și alte specii. În Dunăre, se găsesc pești mari, ca nisetrul, cega, păstruga, morunul, primăvara apare scrumbia de Dunăre.

Regiunea vizată este tânără din punct de vedere a evoluției peisajului natural și acest fapt, metaforic vorbind, a lăsat o urmă asupra frumuseții și unicității ecosistemelor de pe aceste locuri, dar tot odată le face să fie și vulnerabile. Prin urmare se impune o atitudine grijulie față de ele, ceia ce credem că se poate atinge prin dezvoltarea și promovarea în zonă a turismului verde.

Switch The Language